Traseu ziua 1: Sinaia (1055m) - Cab. Poiana Stanii (1270m) - Piciorul Pietrei Arse - Cab. Piatra Arsa(1950m) - Pestera (1660m) - Cab.Padina (1499m)
Fiind in vacanta si cu examenele luate am decis sa plec intr-o tura prin Bucegi impreuna cu 2 prieteni, Bogdan si Andrei. Asadar ne mobilizam si stabilim traseul pentru cele 3 zile. Avand un aparatament in Sinaia si Andrei fiind din Sinaia, am optat pentru organizarea si cumpararea celor necesare din ziua de luni, marti urmand sa incepem ascensiunea dis-de-dimineata.
Mai jos aveti traseul pentru ziua 1:
Acest traseu ar un nivel de dificultate usor-mediu, cel mai dificil element fiind piatra cubica, pentru mine fiind destul de incomoda la urcarea cu un rucsac in spate de 35 de kg... "Drumul Regelui" serpuieste destul de mult, pe alocuri fiind nevoiti sa iesim din traseu pentru a ocoli copacii cazuti in urma unei furtuni probabil. Dupa aproximativ o ora ajungem in pajistea Stanii Regale acoperita de o ceata densa. Nu am intalnit pe nimeni pe traseu si nici la cabana, in afara de pasnici si 3,4 catei galagiosi.
Poiana Stanii
Cabana Poiana Stanii / Stana Regala
Dupa o pauza de hidratare si cateva bucatele de ciocolata pornim catre traseul Poiana Stanii - Piatra Arsa, prin Piciorul Pietrei Arse (marcat cu banda albastra). Traseul se afla in stanga cabanei, intrarea fiind facuta din drumul de masina. O jumatate de ora, traseul este foarte abrupt (noi am prins si plante ude si noroi, fiind destul de alunecos), dupa care incep serpuiri lungi care duc pana in varf unde se afla o masa si unde am si mancat. Pe traseu, chiar cand am facut un popas de 2 minute, ne-au speriat 3 catei simpatici dintre care 2 ciobanesti si un ciobanesc german. Ne-am imprietenit cu cei 3 si am pornit la drum impreuna.
Intalnirea cu cei trei prieteni patrupezi
Ne continuam traseul prin Piciorul Pietrei Arse impreuna cu animalele de companie. Ajunsi in varf, am luat o mica gustare (conserva cu fasole si masline).
Dupa pauza de masa, plecam cu forte proaspete catre Piatra Arsa. Urmeaza o urcare continua cu mici serpentine urmata de un platou acoperit de nori. In drum spre cabana, chiar langa baza sportiva, gasim un marcaj cazut pe care l-am fixat noi, sperand ca urmatorii muntomani sa il vada mai repede decat l-am vazut noi.
Aproape ajunsi in platou (patrupedul Lupu in imagine)
Fixarea marcajului
Ultima portiune de drum pana la Piatra Arsa
Intr-un final ajungem cu bine la Cabana Piatra Arsa dupa un drum de aproximativ 3 ore. Erau doar cateva masini, la cabana, probabil vreo 4 ceea ce inseamna ca lumea s-a speriat de vremea de afara si a ramas acasa. Luam o pauza de 40 de minute, timp in care bem o bere si ne jucam cu patrupezii Lupu, Ginuta si Lizuca.
Cautarile dozelor de bere
Dupa pauza, incepem sa urcam catre intrarea in traseu, fiind aproape de locul in care se termina drumul asfaltat. Intram in traseul marcat cu banda albastra si ne continuam drumul pe platou. Traseul fiind usor, coborarea a decurs rapid si dupa 1 ora si jumatate ajungem la Hotel Pestera unde luam o pauza de hidratare impreuna cu prietenii patrupezi.
Vedere catre Padina din traseul Piatra Arsa - Pestera
Pauza de hidratare "de sub" Hotel Pestera
Ne pornim catre Padina pe traseul marcat cu, cruce albastra, traseu pe care il parcurgem in 40 de minute. Hotaram ca in urmatoarea zi sa trecem si pe la Schitul Pestera. Dupa 30 de minute, ni se deschide in fata intinderea pustie a platoului Padina (la Padina Fest nu aveam loc sa punem cortul...). Alegem sa punem cortul in partea stanga, langa rau (la 70 de m. de singurul cort prezent in prima zi). Desfacem o bere si ne intindem pe izoprene sub cerul liber, spunand ca o sa montam cortul mai tarziu...Zis si facut! Nici nu terminam berea ca adormim cu totii. Dupa 1 ora si jumatate ne trezim infrigurati (Soarele disparand in spatele norilor, iar alizeul de dupa-amiaza facandu-si prezenta peste Padina. In 5 minute ridicam cortul si ne apucam de gatit (supe la plic).
Pustietatea din Padina si vecinii din stanga
Paznici de onoare
Cina "romantica" cu supa la plic, cascaval si ceai de fructe
In acea seara nu am facut focul, lemnele fiind ude de la ploaia care a cazut in Padina cu o noapte inainte; deci ne-am bagat la somn destul de rapid (dupa ce am mai golit bagajele de cateva beri).
Ora 22:30. Andrei si Bogdan dorm adanc in timp ce mie nu imi este somn. Ies din cort si beau o bere sub clar de luna alaturi de Lupu, Lizuca si Ginuta. La ora 23:30 intru in cort si adorm cu gandul ca dimineata o sa plecam la ora 9 (am stabilit sa ne trezim la 8). In timpul noptii, undeva in jurul ore 2:00, cainii incep sa latre puternic catre partea cealalta a raului. Eu si beietii iesim din cort cu lampile frontale sa vedem ce este. Nu vedem nimic, dar nici nu confirmam o alarma falsa (poate ursul s-a miscat rapid).
Dimineata nu respectam programul de trezire pe motivul ca Soarele nu a ajuns sa bata in zona cortului nostru, fiind foarte frig afara. Stiam ca pana la Vf. Omu putem face maxim 4 ore si jumatate, deci nu aveam de ce sa ne grabim. Luam micul dejun la Soare si incepem sa ne strangem bagajele si sa ne rearanjam lucrurile in rucsaci.
O dimineata frumoasa in Padina
Traseu ziua 2: Cab. Padina (1499m) - Schit Pestera - Hotel Pestera (1660m) - Valea Obarsiei - Vf. Omu (2507m) - Ref. Tiganesti (2178m)
Cum spuneam, plecam destul de tarziu din Padina si ne indreptam catre Hotel Pestera. La intrarea in Schitul Pestera ni se spune ca intrarea se afla in reabilitare, deci nu putem intra. Asadar, ne indreptam catre traseul Pestera - Vf. Omu. Nu iesim bine in drumul forestier care leaga Pestera de Padina, ca prin fata noastra trece un pui de urs undeva la 30 m. A traversat drumul. Ne uitam unii la altii si decidem sa stam 2 minute sa se indeparteze (in zona putand fi si mama puiului).
In cele din urma ajungem la telecabina Pestera, de unde incepe urcarea pe traseul marcat cu banda albastra. Prima urcare este solicitanta, urmand apoi un platou larg unde te poti odihnii. Chiar inainte urmatoarea urcare abrupta se gaseste un izvor foarte frumos, izvor de unde vacile si oile vin sa se adape. Din acest punct se vede toata Valea Obarsiei.
Ultima parte al primului platou
Dupa ce urcam si al doilea abrupt, ni se face putina foame. Ne oprim sub un cub din piatra urias si ne desface proviziile: peste, pateu, cascaval si rosii insotite de o limonada fara zahar. Am stationat acolo timp de 40 de minute timp in care ne-am odihnit impreuna cu animalele de companie.
Pauza de masa de pe Valea Obarsiei
Un specific al Bucegilor sunt florile, mai exact rododendronul. Acesta se gaseste in locuri stancoase si inierbate din etajul subalpin si alpin. Este asemanat cu jneapanul in etajul subalpin. Ce este de fapt rododendronul? Este un arbust inalt (maxim 50 cm) cu ramuri lungi, putin ramificate. Frunzele sunt alterne, ingramadite spre varful lujerlor, persistente, tari, pieloase, eliptice, cu margini intregi si revolute (rasusite in afara). Florile sunt rosii, purpurii sau roz aprins, rar albe, asezate cate 6-10 raceme umbeliforme terminale. Planta infloreste in perioada iunie-iulie, dar prezinta de multe ori o inflorire tarzie, in septembrie.
Floare de Rhododendron myrtifolium
Tufa de Rhododendron myrtifolium
Dupa popas, ne continuam urcarea catre Vf. Omu. Ne apropiem de Cascada Obarsia Ialomitei, cascada ce prezinta o cadere libera de apa ce masoara aproximativ 100 metri inaltime, aceasta reprezentand pragul dintre o vale glaciara principala si una secundara.
Cascada Obarsia Ialomitei
Dupa ce trecem de cascada, ne indreptam catre ultima urcare solicitanta din Valea Obarsiei, si anume portiunea din dreapta Mecetului Turcesc. Ne-am hidratat la intrarea in abrupt si am inceput o urcare lenta dar constanta. Poteca urca pana la jumatatea abruptului, unde se lasa in dreapta catre intersectia de pe creasta cu traseul Babele - Vf. Omu. Ajunsi sus, observam o cortina de nori formata deasupra Vaii Cerbului, cortina care se opreste chiar la marginea versantului, putand fi observat si efectul brizei de munte (briza montana este un curent ascendent care urca din vale catre varf). Mai jos am adaugat o filmare cu briza montana, dar filmata la Vf. Omu.
Dupa aceasta urcare ne indreptam catre Vf. Omu, trecand pe sub Vf. Bucura. Plafonul jos al norilor ne-a demoralizat putin, neputand sa vedem cabana de pa ultima portiune a traseului. Intr-un final ajungem la cabana Vf. Omu cu pofta de mancare. Intram in cabana si constatam ca suntem singurii muntomani care s-au aventurat catre cabana in acea zi noroasa. Comandam carnati cu piure si ceafa de porc cu piure (ambele avand pretul de 17 lei fiecare), dar si un ceai cu rom pentru stimulare. Dupa masa, ne facem siesta cu o bere. In acest timp pe usa cabanei intra doi baieti (Petru si Andrei) cu care ne vom continua drumul spre refugiul Tiganesti. Ne luam la vorba si aflam ca ei sunt studenti la medicina in Brasov, muntomani la inceput de drum.
In cele din urma plecam de la Vf. Omu impreuna (eu, Bogdan, Petru si cei doi Andrei) catre refugiul Tiganesti, traseul pe care il parcurgem intr-o ora si jumatate, urmand banda rosie. Pe traseu trecem pe langa Hornurile Malaiestilor, dupa care incepem urcarea catre platou, in stanga noastra lasand Valea Gaura.
De pe platou se pot observa Muntii Ciubotea, Muntii Pantecele, Muntii Gaura si Muntii Gutanu. Urmeaza sa coboram prin Hornul Tiganesti catre Culmea Tiganesti, parte a traseului insotita de lanturi si cabluri. Coborarea prin lanturi a fost lipsita de evenimente neasteptate, fiind insotita de saritori si praguri inalte, la una dintre acestea Bogdan ajutand-o pe Ginuta (patrupeda) sa urce.
Intr-un final ajungem la refugiul Tiganesti si ne intalnim cu alti doi muntomani (Leonard si Anghel), ei fiind studenti la conservatorul din Brasov. Ne salutam, ne asezam bagajele in refugiu si iesim sa ne intindem pe iarba deasa din jurul adapostului, admirand rododendronul si mancand masline.
Fotografie facuta din drumul spre Refugiul Tiganesti
Lacul Tiganesti - singurul lac glaciar din Muntii Bucegi
Dupa ceva timp inca doua persoane ajung la refugiu. Este vorba de un francez si un elvetian. Care erau posibilitatile sa ne intalnim cu atatea persoane din locuri atat de diferite? Dupa ce mai stam la o vorba, propunem sa mancam impreuna. Asadar am aprins primus'ul si am dat drumul la treaba! Supa, slanina, carnati, salata de ton cu porumb si clasica mancare rece de cort.
Dupa masa savuram niste tuica de la moldova foarte buna si ne facem siesta cu ultima bere. In seara aceea am ras pana tarziu si ne-am simtit bine langa un foc improvizat din cateva lemne si gonoaie.
Gasca vesela de la refugiu
Apusul vazut de pe Culmea Tiganesti
Traseu ziua 3: Refugiul Tiganesti (2178m) - Vf. Omu (2507m) - Valea Cerbului - Gura Diham (982m) - Busteni (850m)
Dupa cum vedeti, traseul initial se incheia la cabana Malaiesti, dar fiind la refugiu cei doi studenti de la conservator am hotarat sa ramanem acolo peste noapte.
De dimineata reluam traseul spre Vf. Omu marcat cu banda rosie. Pe parcurs avem ceva probleme la saritori in ceea ce ii priveste pe patrupezi (Lizuca si Ginuta), dar cu ajutorul lui Bogdan reusim sa trecem de acele praguri foarte inalte.
Dupa doua ore ajungem la Vf. Omu dezhidratati (nu exista apa in acea parte a Culmii Tiganesti), timp in care ne cumparam apa minerala (6 lei). In acel moment era destul de multa lume la cabana, facand comparatie cu ziua anterioara cand eram doar noi si baietii de la medicina (Andrei si Petru).
Gasca vesela la Vf.Omu (2507m)
Antena militara Costila vazuta de la Vf. Omu
Valea Cerbului vazuta de sub Vf. Omu
Fiind studenti la Geografie recunoastem imediat norii care provoaca precipitatii (Nimbostratus) dar si pe cei care provoaca fenomene orajoase - fulgere (Cumulonimbus). Asemenea norii erau deasupra noastra la intrarea in padure. Grabim pasul pentru a nu ne prinde furtuna, dar degeaba. in 10 minute cerul "s-a rupt" si au inceput precipitatiile abundente sub forma de ploaie si grindina. Ne oprim si improvizam un adapost din stratul al doilea al cortului sub care stam 40 de minute.
Adapostul improvizat pe Valea Cerbului
Dupa trecerea furtunii continuam coborarea spre Gura Diham. Drumul prin padure pare interminabil, intersectand la un moment dat drumurile forestiere destinate gaterelor care au inceput sa rada o mare parte din padurea din Busteni.
Ajunsi in Gura Diham, ploaia reincepe. Alungam usor patrupedele Lizuca si Ginuta in poiana din Gura Diham, despartirea de ele fiind destul de grea, in cele 3 zile petrecute cu ele atasandu-ne de animalele inimoase care ne-au insotit pe crestele Bucegilor.
Ca printr-un miracol, o caruta care transporta lemne rulotelor de acolo ii face simtita prezenta. Ii rugam pe domnii conducatori ai carutei sa ne transporte pana in oras. Daca nu plecam cu caruta din Gura Diham, cred ca faceam 2 ore pana in Busteni, intrucat ploaia torentiala nu s-a oprit pana la ajungerea noastra in oras.
Selfie in caruta
Multumiri transportatorilor
Dupa 20 de minute ajungem uzi in Busteni. Ne retragem la o terasa sperand ca ploaia sa se termine si sa portnim cu maxi-taxi catre Sinaia. Bem o Cola rece si sunam la un taxi pentru a ajunge in Sinaia, ploaia continuand sa cada torential.
Dupa atatea aventuri cu patrupedele, intalniri cu noi prieteni si vremea capricioasa putem spune ca excursia a fost un succes, toti fiind multumiti de cele intamplate si de traseu.
Vedere din Hornul TIganesti catre Caldarea Tiganesti
Felicitari baieti ! Un traseu superb ! xD Astept continuarea.. Pana atunci.. Drumuri bune sa aveti :)
RăspundețiȘtergere