Imagine vazuta din Jepii Mici
Sambata, 18.Octombrie.2014. Ma gandesc la o "ultima" tura pe munte...Clar ma gandesc la Bucegi intrucat sunt cei mai accesibili pentru o tura de o zi. Ma uit peste prognoza meteo pe ziua de duminica: senin, 5 grade la Vf. Omu, lipsa de precipitatii; o vreme geniala pentru a ma revedea cu cel mai bun prieten, si anume muntele.
Asadar, incep sa sun un prieten, si anume pe Bogdan, si sa il intreb daca ma insoteste. Convingerea a fost putin dificila, dar pana la urma a contat ca am mers impreuna. Un alt prieten, Theo, s-a autoinvitat, acesta fiind un lucru bun pe care il caut de mult timp la multe persoane, dar nu prea il gasesc, iar de aceea m-am bucurat ca am mai gasit un muntoman pentru duminica.
Zis si facut. In seara de sambata, mai exact in jurul orei 21 ne urcam in trenul spre Sinaia (cazare in apartamentul personal), unde am stabilit sa dormim in acea noapte pentru a fi odihniti pentru ascensiunea din ziua urmatoare. In drumul spre Sinaia, alaturi de niste bere, ne stabilim traseul si programul pe care il aveam de urmat in ziua urmatoare.
Duminica, 19.Octombrie. 2014. Ne trezim cu greu la ora 6:30 dupa doar 4 ore de somn. Motivatia de a vedea muntele cat mai repede a fost atat de mare, incat in 30 de minute am iesit pe usa echipati pentru vremea rece de afara. Ne pornim catre in statia de microbuz din fata vechiului Mefin Sinaia, unde se afla deja microbuzul de Busteni, catre care alergam si pe care il prindem in ultima secunda! Drumul spre Busteni se insenina si se lumina din ce in ce mai mult lasand la vedere Vf. Caraiman ce iesea timid din plafonul jos al norilor.
In drumul spre intrarea in traseu
La ora 8:00 suntem la intrarea in traseul catre Cab. Caraiman. Dupa ce ne tragem in poze si ne hidratam, incepem urcarea pe Jepii Mici. Traseul este unul solicitant, dar nu foate dificil si tehnic. Pe toata lungimea acestuia se gasesc saritori si portiuni cu lanturi si sufe din otel. Tot la fel de multe sunt si crucile celor care au decedat pe acest traseu. Dintre acestea mi-a atras atentia una cu chipurile a doi tineri in varsta de 26 de ani, decedati in 2008. Dintre motivele deceselor, cele mai probabile ar fi avalansele pe timp de iarna (traseu interzis iarna), dar si echiparea neadecvata.
Traseul urmeaza crucea albastra, acesta putand fi parcurs in 4h. Noi l-am parcurs in 4h si 20min, in conditiile in care am luat o pauza de masa de 1h, si am facut popasuri de fotografiere si cercetare a spatiului de inca 1h.
Dupa iesirea din padure, ni se deschide in fata Valea Jepilor, in culori de toamna ce iti taie respiratia. Trecem pe langa niste stanci imense, probabil "rupte" din versantii laterali ai vaii si ajugem la un "lac" format de un parau subteran, lac langa care am luat si masa.
Valea Jepilor la iesirea din padure
Locul in care am luat masa
Dupa masa consistenta pe care am luat-o, am reinceput cu greu urcarea spre Cab. Caraiman, urcare din ce in ce mai abrupta (probabil din cauza mesei si a efortului sustinut pana atunci) ce se continua pe langa Cascada Gaitei (cascada semipermanenta, aceasta avand un regim dependent de precipitatii). La un moment dat traseul formeazao bfurcatie, aceasta ducand spre Portita Caraimanului, traseu nemarcat, dar avand o poteca foarte vizibila.
Cascda Gaitei
Valea Jepilor vazuta din ultima treime a traseului
Cum spuneam, traseul este plin de saritori si lanturi, aceste lucruri putand fi vizibile in imaginile urmatoare (la unele dintre ele am asezat aparatul foto jos pentru a putea trece de obstacol):
Lanturi si trepte
Bogdan "pe lanturi"
Mini-grohotis trecut cu grija
Bogdan intr-o portiune dificila a treseului
Bineinteles, spre sfarsitul acestui traseu am avut parte si de cateva portiuni cu zapada, acasta fiind situata pe partea nordica a versatului. In imaginea de mai jos se vad peticele de zapada, dar si un fenomen inexplicabil pe care Theo a reusit sa il fotogafieze. Este vorba de acel "curcubeu" circular din centrul imaginii pe care doar el l-a vazut, iar eu si Bogdan care eram sub acest "curcubeu" nu. Am stat si ne-am gandit la elementele meteorologice din acel moment, dar nu am ajuns la un raspuns...
"Curcubeul" circular
Dupa intalnirea cu acest fenomen, ajungem la cabana Caraiman, cabana aflata intr-o stare deplorabila, proprietarul cabanei fiind prea preocupat sa fumeze in interiorul cabanei si sa scrie preturi enorme pentru bauturi. In fine, am cumparat 3 ape de la cabana si am luat o pauza de gustare, pauza in care ne-am programat urmatorul traseu. Am decis sa mergem spre Vf. Omu, eu avand niste prieteni de familie care au venit cu masina pana la Piatra Arsa, si care erau in drum spre Omu.
Asadar pornim de la cabana Caraiman catre Vf. Omu. Incercam si reusim sa taiem o buna parte din traseul spre Babele, avand ca punct de reper cabana Salvamont.
Imagine de la Cabana Caraiman (2025m)
In drum spre Babele
Imagine de pe traseul spre Vf. Omu
Dupa ce interesectam traseul spre Vf. Omu, ne impiedicam de si mai multa zapada si ma gandesc deja sa alegem traseul de iarna, cel de deasupra Cerdacului, pentru ca acesta fiind pe partea nordica, riscam sa facem o nefacuta. Dar planrile ni s-au dat peste cap si nu am mai ajuns la Cerdac. Sa va spun de ce: ne-am intalnit cu cabanierul de la Vf. Omu si ne-a spus ca a inchis cabana si ca trebuie sa ne intoarcem. Zis si facut, facem 180 de grade si ne intoarcem cu fata catre Babele, locatie la care o sa ajungem in 40 de minute.
Theo si Sfinxul deteriorat de multimea idioata
care se urca pe acesta
Eu si Bogdan in punctul de belvedere de la Babele
Ajunsi la Babele, imi sun prietenii de familie pentru a vedea pe unde sunt, pentru ca urma sa ne intoarcem cu ei catre Bucuresti. In 20 de minute ajung si ei la Babele si ne intalnim "sub telecabina". Asa a, procedat, si ne-am continuat impreuna drumul spre Piatra Arsa, traseu parcurs de noi in 40 de minute. La cabana/hotelul Piatra Arsa am mancat si ne-am relaxat dupa tura de 9 ore pe care am facut-o impreuna cu Theo si Bogdan. Dupa masa, ne'am urcat in masina si am plecat cu viteza spre Bucuresti, lasand in urma prietenul cel mai bun, si anume muntele, pe care sper sa il revad cat mai curand. Pe data viitoare!
Cei 3 crai de la rasarit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu