Platoul Bucegi si Refugiul Costila
1 Mai 2015. Un motiv bun pentru o evadare cu prietena la o altitudine de 2000 m.
Asadar, dupa cum am stabilit impreuna cu Raluca, plecarea o vom face joi dupa-amiaza, urmand ca vineri sa urcam la 2000, in Sinaia. Zis si facut! La ora 9:00 ne urcam in telecabina catre Cota 1400. Am decis sa luam telecabina pentru a fii mai eficienti, dar si pentru ca Raluca nu a mai fost cu telecabina, imbinand astfel utilul cu placutul. Draga de ea s-a tinut de bara si s-a uitat tot timpul pe geam, a admirat peisajul si orasul Sinaia de deasupra, iar cand mai radeam de ea, incepea si ea sa rada, fapt ce m-a facut sa cred ca ii place cu telecabina!
Ajungem la Cota 2000 in jurul orei 9:30, unde servim cafeluta de dimineata. In timpul acesta, ne pregatim cum se cuvine pentru traseul ce urmeaza a fi parcurs: consultam harta, folosim crema de protectie solara, ne hidratam, mancam ciocolata, iar la ora 10:30 plecam catre Piatra Arsa.
Pana nu ne-am afundat pana la brau in zapada, eu nu am crezut ca este atat de multa chiar si pe data de 1 Mai. Astfel, dintr-un traseu "ca in palma", a luat nastere un traseu obositor, unde, la fiecare doi pasi, un picior era scufundat in zapada! Traseul urmeaza banda galbena, si este practicabil in maxim 1 ora. Faptul ca am intalnit zapada in cantitati mari ne-a obligat sa parcurgem traseul intr-o ora si jumatate.
Amestec de nori
In plan indepatat - antena de langa Salvamont Cota 2000
Dupa aceasta ora si jumatate, ajungem la cabana Piatra Arsa, unde servim bauturi calde si ne pregatim pentru traseul de intoarcere, cum putem mai bine: schimbam sacii "izolatori", ne echipam cu sosete curate si uscate, mancam ciocolata si plecam catre Poiana Stanii, prin Piciorul Pietrei Arse, traseu inchis iarna (eu m-am uitat din telecabina si am vazut ca doar sus este zapada, restul portiunii de padure fiind intr-o stare foarte buna). Din nou, prima portiune din acest traseu necesita rabdare de fier, intrucat zapada ne prindea de picioare ori de cate ori apasam mai tare pe calcai...Dupa parcurgerea portiunii de platou, ajungem la liziera unde, deja, pamantul este uscat, dar nu inainte de a vedea o laba de urs uriasa, pe un petic de zapada! Nu, Raluca nu s-a speriat, daca va ganditi la asta...ba chiar mi-a spus ca a mai vazut si ca nu este nimic wow.
Mici probleme de echilibru
In plan indepartat - Muntii Baiului; In plan apropiat - Ralu <3
Dupa doua ore ajungem la Poiana Stanii, unde ne invioram cu o bere si o cafea (berea eu, cafeaua ea). Nu stiu cum se face ca imediat cum am iesit in poiana, a inceput o ploaie deasa si marunta, care, daca incepea mai devreme, ne uda pana la piele! Cu toate ca ploua, am avut parte si de o intalnire neasteptata cu doi prieteni, mai exact doua prietene, si anume Ginuta si Lizuca, prietene care ne-au insotit in traseul de 3 zile cu Bogdan si Andrei. Bucurie maxima! Chia pareau fericite ca ma vad si ca le strig dupa cum le-am botezat noi! Aici aveti link'ul catre povestea intalnirii cu cele dou prietene: http://muntomanul.blogspot.ro/p/traseu-sinaia.html.
Ginuta si Lizuca "in persoana"
Dupa cum am l-am mai descris si in alte ture, traseul Piatra Arsa - Poiana Stanii - Sinaia este unul usor, cu poteca lata si usor inclinata, avand multe curbe in ac de par, portiunea dintre Poiana Stanii si Sinaia fiind pietruita inca de pe timpul regelui. Traseu urmeaza banda albastra, si se parcurge in 2 ore si jumatate. Noi l-am parcurs in 3 ore datorita zapezii de la inceputul traseului.
Muntii Bucegi vazuti din Poiana Stanii
Per total a fost o tura frumoasa, cu soare in prima parte a zilei, zapada din belsug, grindina pe coborare si ploaie jos, in oras. Astfel, impreuna cu Raluca, am trecut prin tot ce se putea, eu fiind foarte mandru de ea, pentru ca nu s-a plans de zapada, de dificultate si de durata! Cu siguranta vor mai exista ture pe care sa le fac impreuna cu draga mea, Ralu!
Branduse pentru toata lumea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu